Loca americana – este o boala infecto-contagioasa care afecteaza puietul de albina, determinandu-I moartea de regula in stadiul de puiet capacit.
Agentul etiologic este Bacillus larvae.
Boala evolueaza in special tot sezonul activ de varf in lunile iulie-august. Difuzarea maladiei de la o familie bolnava la alta sanatoasa, precum si de la o stupina la alta se face prin intermediul albinelor hoate, trantori, prin adapatoare, uneltele de lucru, schimbarea fagurilor de la un stup la altul, prin hraniri cu miere infectata, prin diferiti paraziti ai stupului (in primul rand molia cerii) si in sfarsit prin cumpararea de material biologic – familii, roi, matci – din stupine contaminate. Trebuie precizat ca loca americana nu se vindeca de la sine. Daca nu se iau masuri de combatere, numarul larvelor moarte creste si in cazul unei infectii puternice familiile de albine pot pierii pana la sfarsitul verii.
Clinic, boala se recunoaste dupa: aspectul de puiet imprastiat pe faguri; celule cu capacelele excavate, perforate, de culoare maro-inchis spre negru sub care se gaseste un rest larvar de culoare ciocolatie, filant, aderent la peretii celulei, iar la incercarea de extragere, continutul se intinde sub forma unui filament (proba batului de chibrit).
Fagurii afectati de loca americanaemana un miros caracteristic de putrefactie, iar in stadiul avansatal bolii, in celulele afectate, larvele moarte se deshidrateaza complet, lund aspectul unui detritus maro-inchis spre negru, puternic aderent la peretele inferior al celulei.
Diagnosticul prezumtiv se pune pe baza semnelor clinice, iar diagnosticul de certitudine se stabileste in laborator, pe probe de fagure cu puiet suspect, cu dimensiuni de minimum 15/10 cm. In cadrul diagnosticului de laborator se efectueaza si examenul anatomopatologic, bacterioscopic si bacteriologic. Diagnosticul diferential se face fata de loca europeana, puietul in sac si virozele albinelor.
Combaterea locei americane se realizeaza prin indepartarea fagurilor cu puiet afectat in faza incipienta ce vor fi supusi arderilor sau topirii intr-un loc izolat stabilit din vreme si administrarea uneia din urmatoarele substante: oxitetraciclina, locamicin, negamicin sau eritromicina.
Doza de oxitetraciclina (teramicina), este de 0,5 – 0,75 g la litrul de sirop, cate 250-500 ml. In functie de puterea familiei de albine si gravitatea bolii se aplica 4-5 administrari la intervale de 4-5 zile.
Locamicin (oxitetraciclina 2,5 g la 1000 g zahar pudra) se pulverizeaza cate 80-100 g peste albine, printre rame. Tratamentul se repeta de 3 ori la interval de 3 zile si inca de 2 ori la interval de 5-7 zile. Concomitent cu primele 3 tratamente se pot face si 3 administrari de cate 250 ml sirop preparat din 1 kg locamicin la 1 litru de apa.
La aparitia bolii se vor trata toate familiile de albine din stupina, ele fiind considerate contaminate.
Stupina afectata se va trata preventiv si in primavara anului urmator aparitiei bolii si se vor face dezinfectii de necesitate, fagurii vor fi topiti si schimbati.
Loca americana este o boala declarabila si carantinabila de la aparitia semnelor bolii si inca 60 zile de la insanatosirea clinica.
(Manualul Apicultorului – Editia a VII-a 2000)
Observatii si comentarii personale
Loca americana este poate cea mai grava boala intalnita la albine numai datorita faptului ca este contagioasa si nedescoperita la timp poate provoca chiar distrugerea stupinei.
Cu loca americana m-am confruntat in 1977 cand am pierdut 9 din cei 10 stupi pe care-i detineam. Necunoaterea bolii si neinterventia la timp a facut sa pierd aproape tot. Stupul ramas a fost strans din cei 10 si tratat cu Locamicin. Atunci am simtit si mi-a ramas in memorie mirosul specific stupului bolnav.
In 1994 am descoperit boala la un unchi de la Ramnicu Valcea si i-am recomandat sa trateze stupii cu Locamicin sau tetraciclina. Nu a avut incredere in diagnosticul pus de mine si in primavara urmatoare (in timpul salcamului), m-am trezit la poarta cu un “cadou” surpriza, 14 stupi plini de loca si de fluturi de gaselnita. Eu detineam in jur de 35 familii.
Norocul meu a fost ca era un cules foarte bun si detineam un loc la circa 500 m de stupina. Am dus stupii in acea locatie si am inceput activitatea de curatire.
Procedura pe care am urmat-o a fost urmatoarea:
- am evaluat imediat situatia si am considerat ca 2 familii merita salvate, restul familiilor orfanizandu-le si unind albina cu aceste 2 familii;
- am selectat in aceste familii fagurii care merita sa mai ramana si i-am marcat;
- am facut o solutie foarte diluata de sirop (100 ml apa + 50 g zahar) si am adaugat 1/10 din continutul unei capsule de tetraciclina;
- am pulverizat solutia peste cei doi stupi ramasi, repetand operatiunea cat mai des;
- am curatat toata ceara cu mare atentie si am topit-o in baie de aburi;
- ramele si stupii dupa ce au fost spalati cu o solutie pe baza de hipoclorit au fost lasati in plin soare. Dupa cum se stie radiatia solara distruge foarte bine majoritatea microbilor;
- pana in toamna ramele marcate au fost retrase la marginea cuibului si schimbate;
- la schimbarea tuturor ramelor s-a procedat si la schimbarea familiei intr-un stup igienizat proaspat;
- am urmarit aceste familii in mod special in urmatoarii 2 ani fara a mai face tratamente, iar boala nu si-a mai facut aparitia.
De la aceasta experienta am mai intalnit boala in 2003 la un prieten al lui PO in Suedia. El facea apicultura bio si trata naturist boala, dar fara prea mari rezultate.
Caturile cu miere prezentau si urme de Loca americana, dar PO nu s-a ferit sa extraga mierea pe linia pe care scotea si mierea din stupii sai.
In 2004 am plecat in pastoral la 15 km la cultura de floarea soarelui a unei cunostinte care detine o asociatie agricola si circa 80 familii. Din cele 60 familii pe care le detineam am deplasat 30. La o saptamana m-a rugat sa fac o verificare cu angajatul pe care-l avea la stupi si care nu prea avea experienta. Surpriza a fost sa gasesc Loca americana. In noaptea urmatoare i-am imbarcat de urgenta si i-am adus inapoi acasa.
I-am spus ce boala au stupii, dar m-a tratat cu neincredere. In anul urmator avea stupina in agonie.
Recomandarea mea (ca din partea unui om care nu este specialist in medicina veterinara, dar s-a lovit de aceasta problema) este sa incercati sa practicati stuparitul stationar in stupine de mici dimensiuni, iar in cazul in care observati semne intr-o familie sa incercati izolarea imediata a acelei fanilii pe o locatie la minimum 1 km distanta si sa incepeti tratamentul de urgenta.
Eu nu sunt adeptul sistemului american de incinerare in masa. Eu consider ca atat timp cat medicina evolueaza, mereu se vor gasii noi remedii care sa le inlocuieasca pe cele vechi care nu mai dau rezultate.
Eu cred ca noi apicultorii trebuie sa aparam aceste fiinte cu toata priceperea noastra si sa nu fim primii care le distrug, indiferent de maladia de care ajung sa sufere in multe cazuri din cauza nepriceperii noastre. [Inapoi]

Ascosferoza (puietul varos) – este o boala infecto-contagioasa specifica larvelor de albine carora le determina moartea in primele doua zile ale stadiului de puiet capacit.
Agentul etiologic este micetul Ascosphaera apis, care traieste ubievitar, gasindu-se si in intestinul albinei sanatoase.
Boala evolueaza in tot cursul sezonului activ, iar transmiterea se face prin ingestie si transcutanat. Treptat boala cuprinde si puietul de lucratoare si pe cel din botci.
Ascosferoza se recunoaste dupa aspectul caracteristic pe care il dau fagurelui larvele mumificate, razlete, de culoare alba; sunetul caracteristic ce il produce un asfel de fagure cand este scuturat; neaderenta larvelor la peretii celulelor; larvele mumificate raspandite in fata si pe fundul stupului.
Incepand cu anul 1990 tabloul patologic al ascosferozei s-a modificat mult fata de anii 1965-1970 in sensul disparitiei alternantei de celule capaciter si celule cu larve afectate de ascosferoza (asa-zisul “mozaic”) si aparitia si generalizarea celulelor capacite, sub care se gasesc larvele afectate de ascosferoza. Multitudinea larvelor cu aspect de creta pe fundul stupului se datoreste actiunii de detactie a albinelor sanitare, care decoperteaza celulele cu larve afectate pe care le scoate si le inlatura din fagurii afectati din cuib, in vederea refacerii efectivului biologic.
Clinic, boala se recunoaste dupa urmatoarele semne: aspect in mozaic al fagurelui cu puiet, datorat alternantei de celule capacite normale, cu celule care contin mumii albe, cretacee; larvele infectatese ingalbenesc, isi pierd sermentatia, se deshidrateaza si capata consistenta cretei; celulele care contin larve afectate sunt descapacite de albine putandu-se observa continutul invadat de miceliu alb al ciupercii; mumiile sunt neaderente la peretii celulei fiind indepartate de albine si se gasesc pe fundul stupului, pe scandura de zbor si in fata stupului.
Diagnosticul se stabileste pe baza examenului clinic al mumiilor recoltate, precum si portiuni de fagure de minimum 15/10 cm cu puiet suspect. Diagnosticul de laborator se face prin examen microscopic pentru evidentierea asociatilor ceea ce echivaleaza cu diagnosticul de certitudine competat de examenul micologic. Diagnosticul diferential se face fata de loca americana, puietul pietrificat si puietul in sac.
Pentru combatere se indeparteaza si se distrug mumiile de pe fundul si din fata stupului; se indeparteaza din stup si se topesc fagurii puternic afectati si se executa igiena si dezinfectia de necesitate.
Tratamentul se face cu Micocidin administrat in doza de 80-100 g preparat prin imprastiere printre rame peste larve si albine; se repeta de trei ori, primele doua tratament la interval de 3-4 zile, ultimile la 5-7 zile.
La familiile cu forma avansata de boala, se administraza concomitent cu pudrarea si sirop de Micocidin (1 kg Micocidin la 1 litru de apa), administrat in portii de cate 250 ml.
In cazul in care se utilizeaza Codratinul, se procedeaza in modul urmator: 20 g Codratin se dizolva in 975 ml sirop; 25 g Codratin se amesteca cu 975 g zahar pudra si se administreaza ca Micocidinul; 25 g Codratin + 100 g zahar se dizolva in 900 ml apa.
Administrarea sub forma de pudra se face conform procedurii aratate mai sus, iar siropul cu Codratin se face concomitent cu pudrarea, in portii de cate 250-500 ml.
Sub forma de solutie zaharata se administreaza, cu ajutorul unui aspersor normal, sau mecanic, pe suprafata ramelor cu, sau fara puiet, cate 200 ml/familie. Tratamentul se efectueaza in aceleasi intervale de timp aratate la administrarea prin pudrare.
In cazul cand concomitent cu ascosferoza exista si semne de loca, la 1 kg de Micocidin se adauga 2,5 g oxitetraciclina si se fac tratamente conform indicatiilor pentru ascosferoza.
(Manualul Apicultorului – Editia a VII-a 2000)
Observatii si comentarii personale
Pe scurt puietul varos este provocat de o ciuperca. Dupa cum se stie ciupercile se dezvolta in anumite conditii de echilibru temperatura-umiditate. Nu am facut o cercetare pentru a determina pragul critic, dar din practica mea am observat ca boala apare in momentul unui cules puternic de nectar cu umiditate ridicata si insotit de o “explozie” in cresterea puietului. Deci umiditate ridicata in stup din cauza nectarului si temperatura ridicata necesara cresterii puietului. In aceste conditii boala are o dezvoltare exponentiala.
O alta cauza care poate duce la dezvoltarea bolii este si practica multor apicultori de a ajuta familiile slabe cu rame cu puiet. Aceasta practica duce adesea la dezechilibrarea familiilor slabe, mai ales in perioade mai reci, cand nu mai reusesc sa acopere si ramele nou introduse. Totodata aceasta practica poate duce si la raspandirea diverselor boli contagioase.
Pana in 2003 ma loveam adesea de aceasta boala in lunile mai-iunie. Incepand din 2004 de cand folosesc fundul de stup cu aerisire pe toata perioada anului boala apare accidental numai la familiile slabe.
Utilizarea sitei pe fundul stupului face ca surplusul de umezeala sa fie eliminat in mare parte pe cale naturala, fara a mai uza albinele in operatia de ventilare. In acest caz albinele se vor ocupa numai de problema asigurarii temperaturii in cuib. [Inapoi]

Nosemoza– este o protozooza specifica albinelor adulte, iar agentul etiologic este Nosema apis.
Nosemoza este conditionata de factorii favorizanti reprezentati de: familii slabe, iernare prelungita fara zboruri de curatenie, miere de mana, adaosuri in hrana a tot felul de fainuri si umiditate mare in stup. Numai examenul de laborator certifica prezenta bolii.
Protozoarul se localizeaza si se inmulteste in intestinul mijlociu al albinei. Cand conditiile de viata nu-i sunt favorabile, cand este eliminat in mediul extern odata cu excrementele albinei sau cand aceasta moare, parazitul sporuleaza, forma sub care dobandeste o mare putere de rezistenta. In momentul cand, din diferite cauze, sporul ajunge in intestinul albinei, germineaza si da nastere parazitului activ, care intra in celulele peretelui intestinal, unde se hraneste, se inmulteste si produce toxine. Raspandirea bolii de la o familie la alta si de la o stupina la alta se realizeaza prin intermediul apicultorului, a albinelor insasi, precum si datorita unor paraziti cum sunt molia de ceara.
In marea majoritate a cazurilor, prezenta parazitului datorita rezistentei naturale a familiilor de albine, prezinta o forma latenta a bolii care se transforma intr-o forma acuta atunci cand echilibrul biologic al familiei este perturbat, cand dinamismul acesteia scade, iar intensitatea cresterii de puiet se reduce nemaifiind in masura sa compenseze moartea albinelor adulte. Pentru ca nosemoza sa se manifeste clinic, este nevoie de interventia unor factori favorizanti.
Aceasta boala apare in general in cursul iernii si inceputul primaverii insotita de diaree si imbraca doua forme de evolutie: acuta si cronica.
Se asociaza cu amoebioza, paralizia cronica, viroza x, viroza filamentoasa fiind supusa restrictiilor sanitar-veterinare. Afecteaza cu predilectie familiile slabe, neigienizate, cu rezerve de hrana insuficiente si de calitate necorespunzatoare (miere de mana, sirop de zahar administrat toamna tarziu) si fond toxic.
Nosemoza clinica acuta se recunoaste dupa urmatoarele semne: uzura prematura a albinelor si depopularea stupului; scurtarea vietii in perioada de iarna; pete de diaree pe speteze, faguri, pereti si fundul stupului; fecale diareice de culoare maronie cu miros fetid eliminate sub forma de jet in timpul zborurilor de curatenie facute chiar si pe timp nefavorabil, observabile pe scandura de zbor, capacul si fata stupului; albinele bolnave prezinta abdomenul destins, flasc, se deplaseaza cu dificultate, sunt incapabile de zbor, au aripile intinse si picioarele adunate sub torace, paralizeaza si mor.
Nosemoza cronica evolueaza inaparent putand fi diagnosticata numai prin examen de laborator.
Diagnosticul nosemozei se stabileste pe baza semnelor clinice coroborate obligatoriu cu examenul de laborator care consta in examenul anatomopatologic al intestinului mediu si microscopic al continutului acestuia.
Probele pentru examenele de laborator se constituie din 30-50 albine vii, muribunde, sau morte, recoltate de la fiecare familie din stupina. Diagnosticul se face fata de :amoebioza, intoxicatii acute si paralizii virale.
Pentru combaterea bolii se indeparteaza periodic, iarna si primavara, albinele moarte de pe fundul stupului si se distrug prin ardere; fagurii cu pete de diaree se reformeaza; se executa curatenia mecanica si dezinfectia de necesitate a intregului inventar apicol si a vetrei stupinei.
Tratamentul bolii se realizeaza prin administrare de Protofil in sirop si pasta, cate 17-20 ml la litrul de sirop si 34 ml la 1 kg de pasta de zahar. In lipsa Protofilului se vor utiliza ceaiuri din plante medicinale: sunatoare (Hypericum perforatum), flori de coada soricelului (Achilea millefolium), frunze de menta (Mentha piperita), flori de musetel (Matricaria chamomilla), frunze si flori de busuioc (Ocimum basilicum).
Prepararea infuziei: cantitatea de plante uscate trebuie sa fie de 20 g la un litru de apa (in total, nu din fiecare planta). Infuzia, la nevoie se poate face din una, doua sau toate plantele aratate, luate in parti egale. Se maruntesc plantele si se pun intr-un vas emailat peste care se toarna o cantitate mica de apa rece, ca sa se imbibe. In alt vas se fierbe apa si fierbinte se toarna peste plantele din vas. Vasul cu plante si apa fierbinte se lasa 5 minute la foc, fara sa fiarba, se stinge apoi focul, se acopera vasul si se lasa 30 minute ca sa se produca extractia principiilor active. Se strecoara si cu aceasta infuzie (ceai) se prepara siropul (1 litru de ceai cu 1 kg de zahar si zeama de la o jumatate de lamaie). Se administreaza cate 250-500 ml sirop in functie de puterea familiei de albine, de patru ori in interval de 5 zile.
Stupina afectata de nosemoza, dupa tratamentul cu sirop de plante medicinale, va fi igienizata prin indepartarea fagurilor vechi sau cu pete de diaree, iar familiile de albine vor fi transvazate pe rand in stupi dezinfectati cu soda de rufe (carbonat de sodiu), 50 g la litrul de apa calda.
(Manualul Apicultorului – Editia a VII-a 2000) [Inapoi]

Brauloza – este o ectoparzitoza specifica albinelor, matcilor si trantorilor, produsa de insecta Braula coeca. Parazitii concentrati in special pe toracele acestora, sunt observabili in familia de albine in tot cursul anului.
Ouale, larvele si ninfele parazitului sunt vizibile pe peretii celulelor, pe partea inferioara, pe resturile de ceara si propolis. Prezenta parazitilor in numar mare perturba activitatea albinelor si in special a matcii.
Diagnosticul clinic se face in stupina pe albine, trantori si mai ales matci, precum si pe faguri, pentru depistarea oualor, larvelor si ninfelor insectei. Diagnosticul diferential se face fata de Varroa jacobsoni.
Combaterea ectoparazitozei se realizeaza cu Fenotiazina si Fenobent, administrate prin fumigatie, cu ajutorul afumatorului in care se introduc 4 g substanta pentru 4 familii. Fumigatia se face in doua reprize: 30-40 rafale de fum prima repriza si dupa 10 minute inca 20-30 rafale. In actiunea de combatere se utilizeaza si Mavrirolul conform prospectului care insoteste preparatul.
(Manualul Apicultorului – Editia a VII-a 2000)
Observatii si comentarii personale
Din observatiile pe care le-am facut de la aparitia Varachetului forte, parazitii si-au redus numarul foarte mult si consider ca nu mai este necesar un tratament suplimentar special pentru ei. [Inapoi]

Varrooza – este o ectoparzitoza care afecteaza intreaga populatie a familiei de albine, se manifesta in tot cursul anului si se dezvolta in celulele cu puiet de trantori si lucratoare.
Agentul etiologic este acarianul Varroa jacobsoni, cu ciclu evolutiv scurt de 7-8 zile, care se hraneste cu hemolimfa.
In primul an dupa infestare, semnele clinice sunt sterse, dar pe masura ce gradul de parazitism creste, semnele clinice devin evidente: albinele parazitate prezinta stare de agitatie ca urmare a actiunii mecanice a parazitului si spolierii de hemolinfa. In hiperparazitism populatia familiei se diminueaza drastic si albinele parasesc stupul; o mare parte din albinele tinere ecluzionate din puiet puternic infestat sunt neviabile, cu aripi nedezvoltate, subponderale, cu malformatii ale abdomenului si picioarelor, fiind incapabile de zbor.
Diagnosticul se stabileste prin examen clinic si de laborator pe intreaga populatie a stupului. Examenul clinic se face prin observarea directa a parazitilor pe corpul albinelor, larvelor si ninfelor de trantori si lucratoare si pe fagurii de puiet. In stupina diagnosticul se mai poate face si cu ajutorul medicamentului Varachet sau a altor substante utilizate in terapia varrozei.
Diagnosticul de laborator consta in examenul macroscopic sau steromicroscopic al probelor de albine vii sau muribunde (30-50 indivizi/proba) si de fagure cu puiet capacit(15/10 cm) prelevate din fiecare familie suspecta.
Pentru combatere se practica tratamentul organizat si sustinut al tuturor familiilor de albine din stupina, indiferent de gradul de infestare.
In prezent, in tara noastra, Agentia Nationala Sanitar Veterinara a admis sa se faca tratamentul varroozei numai cu urmatoarele medicamente: Varachet, Mavrirol si Apistan. Folosirea altor medicamente introduse si folosite fraudulos in tara este interzisa, consecintele putand fi deosebit de grave pentru apicultura.
Produsul Varachet se utilizeaza pentru pratamentul familiilor de albine sub forma de fumigatii, iar substanta actioneaza asupra parazitilorprin contact molecular si inhibitie, blocand functiile enzimatice si nervoase ale parazitilor. Fumigatia se poate face numai prin urdinisul stupului.
Administrarea prin urdinis se poate face la toti stupii si obligatoriu pentru stupii din pavilioanele mobile sau stationare protejand astfel apicultorul de a inhala din interiorul pavilionului vaporii de substanta activa. Tratamentul prin urdinis se face cu o deosebita atenti, asezand benzile fumigene numai pe plase de sarma sau bucati de tabla pentru a nu incendia stupul sau pavilionul.
Pentru administrarea prin urdinis, banda de carton va fi indoita pe lungime, formand pe sectiune un triunghi, pentru ca prin curentii de aer sa se poata intretine arderea completa a benzii. Urdinisul se inchide 15-20 minute.
Dozajul: cu ajutorul pipetei se ia substanta din sticluta si se picura in jumatatea superioara a benzii, la partea opusa celei de aprindere, astfel: 2 picaturi pentru un corp de stup multietajat; 3 picaturi pentru un corp Dadant; 4 picaturi pentru un stup orizontal.
Mentionam ca dozajul se raporteaza la volumul din stup si nu la puterea familiei de albine. Daca la ultimile doua tratamente familiile au fost deja restranse pentru iernare si s-au montat diafragme total despartitoare, atunci cantitatea de Varachet se va raporta la spatiul limitat ocupat de familia de albine. Cand intr-un stup orizontal exista doua familii , fiecare i se vor administra 2 picaturi de Varachet.
Pentru a se putea executa tratamentele, temperatura aerului trebuie sa fie peste +12°C si albinele sa nu se afle in ghem.
Tratamentele se executa cand majoritatea albinelor se afla in stup (dimineata sau in amurg).
Administrarea Varachetului se face in tot sezonul activ, cu mentiunea ca tratamentele cu cea mai inalta eficacitate sunt cele de toamna cand nu mai exista puiet capacit sau acesta a fost indepartat din stup.
Primul tratament se face primavara cand albinele au inceput activitatea normala si se repeta la 10 zile.
Al treilea tratament se efectueaza dupa extragerea mierii de salcam. Se mai recomanda un tratament in luna august, dupa recoltarea mierii de floarea soarelui sau de la alta sursa de cules. Trei tratamente se fac toamna in lunile septembrie si octombrie, in functie de zona geografica, intervalul dintre aceste tratamente este de 7-10 zile, dupa care se vor administra benzi de Mavrirol ce vor fi mentinute peste iarna.
Ultimul tratament trebuie sa se execute in absenta puietului capacit. Daca mai exista puiet capacit, acesta pastreaza parazitii Varroa jacobsoni, care odata cu ecluzionarea albinelor raman in stup, majoritatea reusind sa traiasca toata iarna, reproducandu-se odata cu prima generatie de albine in primavara si astfel se perpetueaza varrooza in stupine.
O stupina se considera ca este bine tratata atunci cand tratamentele de toamna au fost corect efectuate.
Marirea numarului de picaturi de Varachet conduce de multe ori la intoxicarea in diferite grade a albinelor.
Produsul Mavrirol actioneaza prin contact; substanta patrunde in organismul parazitilor si le blocheaza functiile enzimatice si nervoase, provocand in timp variabil, moartea acestora.
Medicamentul se prezinta imbibat in benzi de material textil. La nivelul stupinei, se scpate rola din cutie si cu o foarfeca se taie benzile in lungime de 25 cm, cate doua pentrufiecare familie de albine, cate una pentru roi sau familiile de albine slabe. Benzile se aseaza deasupra ramelor, transversal. Dupa 7 zile benzile se introduc vertical intre ramele 3-4 si 7-8. La roi si familiile slabe banda se aseaza langa un fagure lateral cu puiet. Pentru sustinerea benzii intre rame se introduce la unul din capetele acestuia o sarma (de insarmat rame) de 5 cm care se sprijina pe rame.
Timpul de mentinere a benzilor in stup este de 45 zile pentru tratamentul de primavara si toata perioada de iernare, cand benzile se pun toamna. Nu se fac tratamente in cursul culesurilor principale.
Tratamentele se fac de doua ori pe an, un tratament primavara la inceputul lunii aprilie, cand albinele au inceput activitatea si altul toamna.
Apicultorii din toate zonele tarii vor efectua si unul sau doua tratamente la inerval de 10 zile toamna, can familiile de puiet nu mai au puiet.
Tratamentul cu Varachet este obligatoriu pentru a distruge eventualii paraziti ramasi si mai ales, pentru a distruge daca cumva patrunde in tara parazitul Acarapis Woodi, care produce acarapioza.
Acesti paraziti nu se vad cu ochiul liber, traiesc in aparatul respirator al albinelor si produc mari mortalitati.
Tot pentru tratamentul varroozei se recomanda si urmatoarea metoda: se face in cursul anului tratamentul cu Varachet, conform recomandarilor din prospect. Dupa ultimile tratamente cu Varachet, toamna se introduc benzile cu Mavrilol, care vor fi tinute intre albine timp de 90 zile. Prin aceasta metoda se asigura o deparazitare cvasitotala a familiei de albine.
In anul urmator, datorita faptului ca in familiile de albine nu mai exista paraziti si familiile de albine vor primii paraziti de la alte stupine netratate, sau incorect tratate, se va relua tratamentul cu Varachet. Toamna cand exista putin puiet in stupi se introduc benzile cu Mavrirol, conform celor aratate mai sus.
Aceasta tehnologie de tratament toamna-iarna are urmatoarele avantaje: albinele raman permanent in stup; parazitii sunt liberi pe albine si deci expusi actiunii medicamentelor; nu mai exista deriva de paraziti de la un stup la altul si de la o stupina la alta; actiunea este indelungata, asigurand deparazitarea totala; in stup nu exista miere marfa, ci numai rezerva de hrana pentru iarna.
Consideram ca aceasta tehnologie de tratament este superioara celorlalte metode de tratament recomandate mondial.
In decursul anilor Laboratorul de patologie a albinelor in ICDA, a creat si alte produse ecologice lipsite de pericole, dar cu proprietati acaricide, care au posibilitatea de a distruge parazitii liberi si o parte a celor de sub capacelele familiilor cu puiet, impiedicand in mare masura si reproducerea acestora.
Gamade produse acaricide va fi competata in perspectiva cu piretrinoizi de sinteza si alte substante
(Manualul Apicultorului – Editia a VII-a 2000)
Observatii si comentarii personale
O metoda foarte importanta de stopare a evolutiei exponentiale a varroa in sezonul activ este utilizarea in inmultirea albinelor a roilor la pachet. Roiul se va introduce in noul stup pe faguri goi (construiti sau neconstruiti) si se va aplica pana la inceperea cresterii de puiet 1-2 tratamente cu Varachet, la interval de 7 zile. Utilizarea acestei metode se va reflecta imediat in evolutia dezvoltarii familiilor tinere.
Un tratament foarte simplu se face cu Apistan (produs realizat de firma Bayer). Produsul se prezinta sub forma de benzi de plastic impregnate, care se introduc cate doua de familie intre ramele de la marginea cuibului. Eficienta produsului este deosebita, modul de lucru simplu, timpul alocat redus. Singura problema o reprezinta pretul ridicat (circa 5 Euro/familie). [Inapoi]

Bolile Albinelor: