In timp ce savantii privesc prin telescop inceputurile universului, noi inca nu am reusit sa patrundem acest mic univers si sa descoperim toate mecanismele acestei misterioase "Roiri naturale".
Cu toate ca incerc zi de zi sa ma perfectionez si sa devin un apicultor profesionist, nu pot sa nu recunosc bucuria pe care o am in preajma acestui fenomen. Bucurie venita din certitudinea ca ele sunt mai puternice decat noi si stiu mult mai bine decat noi cum sa supravietuiasca si sa se perpetueze. Daca noi nu am fi existat sigur multe dintre ele nu ar fi stiut ce inseamna varroa, loca, nosema, etc.
Dar sa las sentimentalismele si sa va povestesc ceva din experienta mea in acest subiect. In primul rand cauzele care declanseaza mecanismul cu toate ca sunt cunoscute nu pot sa trec peste ele:
- lipsa unei selectii a matcilor pe aceasta directie;
- spatiu insuficient in stup;
- lipsa cules alaturi de o populatie numeroasa inactiva.
Si acum sa le luam pe rand. Primul punct este catastrofal pentru noi romanii. Am incercat sa pornesc o selectie achizitionand cateva matci de la Baneasa, altele de la Cislau-Buzau. Concluzia: bani aruncati. Nu pot sa neg ca erau prolifice, dar surpriza a venit in primul an cand cu toate ca le-am oferit conditii, acestea au fot primele in pom. Intrebarea mea este: "A incercat cineva sa faca selectie in Romania?", sau numai a crescut matci.
De unde putem incepe? Cine are puterea economica si interesul sa faca aceasta selectie? Poate voi aveti raspunsuri, eu nu. In momentul acesta sunt adeptul aducerii in tara a unor rase din Europa si incercarii aclimatizarii lor cu toate riscurile ce decurg din aceasta. Am vazut Buckfast-ul pus la treaba in Suedia. Am lucrat 3 luni si m-a uimit. 450 stupi=0 roi naturali, blande, harnice (medie 100 kg/fam, record 160 kg/fam), doua luni fara matca si nu se bezmeticesc, matci ffff outoare. Oare suedezii de ce-au riscat? Eu cred ca ei stiu ce este libertatea si pana unde o pot folosi. Noi trebuie sa ne agatam nationalismul in cui si sa mergem in lumea larga sa vedem ce ne-a fost interzis 50 de ani.
Conditia doua sta la indemana apicultorului sa o indeplineasca. Caturi si rame la timp, spatiu sufient de ouat pentru matca.
Cea de-a treia are legatura cu zona melifera pe care o avem la dispozitie. Eu sunt adeptul stuparitului stationar. In zona mea este o perioada critica dupa culesul de salcam. Practic pana la floarea soarelui albinile supravietuiesc. Incerc sa suplinesc aceasta cu un program personal de realizare a unei baze melifere pe locatiile respective, mai mult s-au mai putin reusit.
Prevenirea roitului este dificila. Eu am o metoda nu neaparat de prevenire ci mai degraba de atenuare a dezastrului, caci intrarea stupinei in friguri este un dezastru. In 2004 am facut un experiment total, incercand sa aplic metoda de lucru din Suedia. Rezultatul: dupa 3 saptamani fara controlat stupii, acestia erau in proportie de 100% in friguri. Au urmat 3-4 saptamani de "alergat" prin pomi. 35 familii = 60 roi prinsi, total ????. Dupa acest soc, solutia a fost ca in 2005 sa-mi procur in timpul culesului de salcam matci si sa formez nucleie pe 2-3 rame. Dupa salcam aveam un numar dublu de familii. Toamna primele matci care intrerupeau ouatul erau sacrificate si numarul familiilor ajungea in general la numarul stupilor din primavara + 25%.
Pentru 2006 am pregatit circa 30 de matci in prima faza, dar am intarziat putin cam mult si nu am putut baga matci outoare in primele zile. Nu pot declara ca este o metoda buna sau 100% cu rezultate pozitive si fara roiri, dar la genetica matcilor noastre dupa cum spuneam previne dezastrul.
Ca recomandare: incercati sa va cresteti matci din familii care eventual intra mai greu in friguri si sa le inlocuiti pe cele de la roii naturali.